Îmi arde sufletul
ca trecutul îngălbenit
al depărtărilor de hîrtie.
Arde în focul
privirii spre viitor.
Arde, aprins
de chiar inima-mi
Pe care o descoperi,
privindu-te-n oglindă.
Mă fac cenușă.
Și mă risipesc în aerul
pe care nu-l respiri,
de vîntul zîmbetului tău
departe.
Posted by irka2stardust on august 22, 2009 at 02:27
Phoenix
Posted by oneparenthesis on august 23, 2009 at 12:10
Phoenix obosit
Ezitind asupra refacerii…