Mi-e frig de-atîta
iubire udă.
Mi se revarsă prin ochi,
Pe gură,
Din creieri.
Sînt udă
în mijlocul unei băltoci
de iubire.
Bate vîntul,
Și mi-e frig de-atîta
iubire udă.
Vîscoasă și udă,
N-am soare s-o usuc,
s-o evapor.
Un pește
nu în apele sale,
Cu muci
de iubire.
Sînt țurțure
De-atîta iubire udă.
Posted by irka2stardust on septembrie 2, 2009 at 09:54
Dacă ai tot plâns asupra ei, s-a şi umplut de lacrimile tale, n-avea cum să rămână uscată, căci nu e impermiabilă…:(
acum nu-ţi rămâne decât să o scurgi binişor şi s-o pui la rece, să îngheţe..